Sugestii pentru salvarea neamului

             Gligor Hașa, Membu al Uniunii Scriitorilor din România,      

                        autor de romane istorice din ciclul etnogenezei

Soluții pentru salvarea neamului

      De peste 2000 de ani ființa neamului românesc a fost mereu în pericol.Retragerea Aureliană la sud de Dunăre, și crearea formală a altei Dacii pe fondul tracic, urmările firești ale migrațiilor a peste 300 de semiții, rezistența milenară a poporului daco-get dincolo de limesul roman, coexisistența cu semițiile gotice, hunice, slave, bulgaro- valahe, au fost bagatele pentru existența unui neam civilizator al Europei cu mărturii de milenii. Semițiile geto-dace, fie că s-au numit Daci liberi, fie Carpi, fie Costoboci, fie Valahi au locuit acest spațiu dintre Tisa și Nistru, Dunăre și Carpații Polonezi,  așa încât prin limbă, credință, datini  și obiceiuri, mărturisesc despre o viețuire neîntreruptă,despre întiul popor primordial, de dinaintea și după cucerirea romană. Conștiinta unității de neam și limbă, ne-a însoțit pe un drum al existenței milenenare, Tara Havila făcând  parte din Raiul pământesc  evocat în capitolul Facerea, despre care grăiesc la distanță de timp Miron Scorobete și Moise.

     Acest Rai cuprins cândva între cele 4 mari fluvii edenice (vezi problema mișcării plăcilor tecctonice)- Dunărea, Tigrul  Eufratul, Nilul, spațiul la care se referea Papa Ioan Paul 2, ca la tărâmul Sfintei Fecioare, a fost locuit de strămoșii noștrii, pelasgi hiperboreeni,  celții agatârși, edificând  o civilizație multimilenară, a cărei sinteză o reprezintă munții. Orăștiei, cu Valea Mureșului de La Simerea la rapoldul de Sus.

Acest popor, numit nefericit poporul român  de către reprezentanții Școlii Ardelene și de către pașoptiști,  este astăzi în pericol să piară, asimilat la rândul său, de o etnie aflată pe treapta primitivă a civilizației umane-Țiganii. Această semiție și-a făcut țară din România, care i-a primit cu generozitate sau din interes în Evul Mediu, de către domnitorii Români, cu statutul de robi, nu romi. În Transilvania acești pretinși români, care ne fac de rușinea Europei, au apărut în secolul al XVIII, cumpărați de Maria Tereza, pentru zlătărit aurul din ape, iar mai apoi pentru pregătit mangan necesar în siderugie. La un singur  târg de romi, ținut la Constantinopol, Ștefan cel Mare, cumpăra 5000 de sălașe de romi. Atunci ca și acum pe parcursul sutelor de ani, spațiul românesc, a cunoscut înmulțirea în proporție geometrică a acestei etnii, rămase la stadiul existenței primitive din secolul al treilea, semiție ce locuia în cetatea Zingara de dincolo de Gange. Așadar împăratul Leon al treilea, a îngăduit în Constantinopolul și nu numai această semiție, folosind-o pentru practicarea celor mai josnice meserii- măturători de stradă, vidanjori, hingheri, dar mai grav, hoți și cerșitori. Astăzi, după ce sute de ani au trăit în spațiul românesc, unde curgeau râuri de miere și lapte, au neobrăzarea de a se confunda prin nume cu românii, se consideră intangibili, de neatins, popor ales, prin traducerea forțată a termenului de țigan în rom. Da, or fi fost de neatins pe vremea împăraților Bizanțului, din cauză că erau murdari, purtători de boli, ca râia, ciuma și lepra. De ce la noi în România Mare, s-au înmulțit mai abitir decât în țările vecine? Fiindcă atunci ca și acum am avut legi îngăduitoare, favorizante pentru cerșit și hoție, legile BLagine ale dacilor, fiindcă am primit ca într-un creuzet de înmulțire, toate semițiile oropsite ale lumii. Numai sub guvernarea lui P. Groza, de ex., România a fost obligată să primească în locul sașilor și șfabilor, așa zișilor chiaburi, 250000 de țigani din țările vecine, care mai apoi s-au înmulțit exponențial. Măsura îndrepta, chipurile urmările holocaustului antonescian, vizând strămutarea tiganilor în Bugeac. Localități care până atunci nu aveau decât 2-3 familii de rotari sau fierari țigani, precum Orăștie, Lugoj, Tg. Jiu, Timișoara, Sibiu, București, Tg. Mureș, Bacău etc, au ajuns astăzi  să aibe o proporție de pâna la 25 la sută de așa ziși romi. Cauzele? Nu doar fertilitatea , nu doar rezistența la mizerie și boli, nu doar organizarea  în clanuri și triburi, ci ,și mai ales, corcirea. Iată un fenomen cunoscut , dar ocolit de așa zișii antropologi, sociologi și politicieni.Nu ne sfiim să îi amintim pe fostul președinte Ion Iliescu, țigan după mamă și tată care a favorizat denumirea de romi în loc de țigani, pe Adrian Năstase,  țigan după tată, pe Petre Roman după mamă, pe Ștefan Andrei și Mugur Isărescu țigani rudari.

    Nu doar în Ținutul Secuiesc ne mor limba și neamul.Opriți fenomenul. Îndreptați răul. Redați țării numele care o onorează, pe care l-au purtat cu mândrie și demnitate strămoșii noștri, numele de  Dacia. În locul numelui de români, robi , pe cel de daci sau valahi. Folosiți bisturiul chinezesc. Anulați legile care încurajează o demografie, al cărei rezultat periclitează chiar existența neamului.

Ori-Ori. Altă cale nu există. Iar această cale trebuie să înceapă cu un referendum care va hotărî votul pentru numele Dacia, nu pentru România  , termen care nu are legătură cu Roma.

Nu suntem, Dumnezeu să ne ierte, nici fasciști, nici naționaliști, nici xenofobi. Suntem urmașii unui popor primordial ales și merităm să ne mândrim cu termenii daci și Dacia, pe care secole i-au revendicat ca strămoși spanioli, danezii. etc.

La un  copil roman (dac) se nasc șapte,  opt copii de țigani. Raportați evoluția la cele două milioane de țigani ce locuiesc în România și o să vă apuc care groaza.

   Bănuiesc atitudinea de turmă mută a semenilor mei și accept consecințele, pe ar trebui să și le asume orice roman, urmaș de dac sau valah și vă invit să vă spuneți părerea de roman sau fost roman.